I'm staring straight into the face of two blank days. Days supposed to be peaceful and restoring and charming, days supposed to mark a new beginning. A start which has nothing to do with religiosity, I'm afraid. That the Orthodox Easter is celebrated at the same time with my personal renewal is simply coincidental. The things written in black ink on my right hand: enthusiasm, patience and confidence. I simply love putting hundreds of kilometres between my former- and my newly-forming self.

Pescarusul singur pe plaja, afundandu-si labutele subtiri si galbene in nisip. Parca isi tine aripile la spate, impreunate, ca un batran care merge pe ulita, reflectand. Cauta ceva care sa ii atraga atentia, ceva scanteietor. Si primul lucru pe care il zareste e bratara de argint de la glezna unei fete. Zangane lin la fiecare miscare, dar pescarusului ii pare o talanga, desi el nu a vazut niciodata una. Asta pentru ca e pescarus de mare, iar ei stau in apropierea colosului acvatic si nu pleaca niciodata prea departe. Iar in jurul marii lui, pe o raza de 10 kilometri, nu e nicio vaca cu o talanga la gat. Pescarusul mai merge un pic si se aseaza cu fata catre fata. SI atunci vede ca si ochii ii sclipesc ca bratara. Dar ei fosnesc; din cauza genelor. Se apropie de ciudatenia aia cu ochii ovali pe orizontala si kaki. Un animal mare si alb, esuat pe nisipul rece. Intors pe-o parte si ghemuit, facut din linii curbe si invelit intr-o textura catifelata, ciocolatie. Un fel de vaca cu picioarele mai departate. Un fel de vaca foarte frumoasa. Defineste un om in cuvintele unui pescarus.

Si acum fii om si apuca pescarusul din spate si inchide-l intr-o cutie. Apoi stai langa el, asculta-i zbaterile, disperarea si orbecaiala prin intuneric. Simte cum geme si se izbeste de pereti, ranindu-si aripile. Pune urechea langa cutie. Parca pana si inima aia mititica razbeste pana la tine. Si acum imagineaza-ti ca tu, cu aripi incorporate, pe care nu ai invatat inca sa le folosesti sau poate prea putin, esti inchis intr-o pestera. Ca un bolovan imens e la gura ei si ca nu stii de unde vine geana de lumina pe care o zaresti. Asculta-ti zbaterile, disperarea si orbecaiala prin intuneric. Simte cum gemi si te izbesti de pereti, scrijelindu-ti pielea. Incearca sa iti smulgi nodul din capul pieptului care te impiedica sa respiri. Ramai in pestera. Ramai o zi si o noapte. Sa fii sigur ca nu o sa te salveze nimeni de acolo. Sa te umpli de certitudinea deznadejdii cu fiecare inspiratie. Sa te simti deodata salbaticit si dezradacinat si singur, iremediabil singur si sa iti doresti sa iti aduci aminte cum se vorbeste cu tine. Iar acum, incearca sa canti. Incearca sa dansezi, sa te bucuri, sa fluieri si sa sari intr-un picior. Incearca sa iti faci inima sa o ia la goana de fericire, amintindu-ti momentele frumoase de care ai avut parte. Poti? Si acum, ca ai esuat in toate astea, incearca sa zbori. Si fiindca asta sigur nu poti face, ai o singura bucurie: ca nu ai stiut niciodata cum sa faci asta, sau ai stiut prea putin. Pentru ca, inchis in pestera, ti s-a luat doar libertatea de a cutreiera pamantul la pas. De a vedea cerul si tot ce tine de aer si de legatura dintre el si pamant. Nici macar nu ti se reteaza picioarele cand esti inchis. Dar odata ce ai invatat sa mergi si altfel decat folosindu-ti picioarele, cand esti in pestera, iti sangereaza aripile. Se rup si nu se mai pot intinde. Si de-asta, te bucuri ca nu poti zbura.

Odata ce poti spune ce gandesti si poti alege dupa cum te taie capul, notiunea de libertate proprie se defineste in functie de cat spatiu fizic ai la dispozitie pentru explorare. De-asta cand ma intrebi ce cred despre libertate, iti raspund ca sunt libera. Pentru ca am intreaga lumea deschisa catre mine. Pentru ca pot iesi din casa oricand si ma pot indrepta spre orice punct de pe glob vreau. Chiar daca libertatea de a alege si de a te exprima si toate celelalte feluri de libertate pe care le definesc oamenii sunt iluzorii, iluzia aia ne ajunge. Imi ajunge. Pentru ca pana nu suntem inchisi, libertatea e un concept confuz, derizoriu, inexistent in realitate si impalpabil. Poate fi utopica; doar o alta minunata teorie iluminista. Dar a fi liber se reduce, in esenta, la a avea spatiu de miscare. Asa ca, da, sunt libera.

If I were a month I would be: iunie
If I were a day of the week I would be: miercuri
If I were a time of day I would be: 3 dupa-amiaza
If I were a planet I would be: mercur
If I were a animal I would be: pasare Phoenix (chiar daca nu exista)
If I were a direction I would be: catre mare
If I were a piece of furniture I would be: masuta de toaleta
If I were a historical figure I would be: Amanta
If I were a liquid I would be: apa de marea mediterana
If I were a tree I would be: magnolie
If I were a flower/plant I would be: garofita
If I were a kind of weather I would be: ploaie cu soare in mijlocul lui cuptor
If I were a musical instrument I would be: xilofon
If I were an emotion I would be: impacare cu sine
If I were a color I would be: verde. sau galben cald. sau portocaliu de la care iti lasa gura apa
If I were a fruit I would be: piersica
If I were an element I would be: aer
If I were a car I would be: Audi A8. Sau Peugeot 407
If I were a song I would be: "November" - Azure Ray
If I were a movie I would be directed by: pas
If I were a book I would be written by: Mircea Eliade
If I were a food I would be: mamaliga cu lapte
If I were a place I would be: Venetia
If I were a material I would be: matase
If I were a taste I would be: gustul pe care il simteam ieri
If I were a word I would be: un arhaism
If I were an object I would be a: carte
If I were a body part I would be the: incheietura mainii
If I were a facial expression I would be: zambet care lumineaza toata fata
if I were a cartoon character I would be: Tellettuby rosu
If I were a shape I would be: amfora
If I were a number I would be: 15.

Povestea unui drum...

faruri pagane intepenite in noapte
copaci infoiati pe margini de poiata
lumini stinse in intuneric
prevestirea purpurie a diminetii dindarat de dealuri
perna sprijinita de geam intr-un tren spre nord
intuneric indescifrabil pe langa catune razletite in misterul timpului
solemnitatea agentului de noapte dintr-o halta oarecare
o fereastra luminata intr-o mare de pamant intunecat
somn incapatanat
becuri bete intr-o gara rasarita din pamant
bucati rasfrante de lac coborand timide pe-un mal, ca o imbratisare
intepaturi in inima
ziduri inutile
durerea după tigara
muzica frantuzeasca demult uitata
dor de el
felinar stingher cu becul ars
basarabia de prea departe
mare ingropata in zapada
dor de o mâncare buna
geamul aburit dintr-un vagon de dormit
balta lunga de kilometri de-a lungul sinei...
stop.

copil plecat la colindat pentru totdeauna,
niciun drum cu trenul nu te mai poate ajunge.

To do list pe decembrie:

sa merg sa vad luminitele din oras, ca nu am apucat inca

sa il conving pe tata sa imi ia Motorola RAZR V3X (da, stiu, un capriciu)

sa alcatuiesc lista cu oamenii pt care trebuie sa cumpar / fac cadouri

sa obtin banii pt cadourile acestor oameni

sa gasesc noi colinde frumoase

sa ma duc la colindat (hihi)

sa zambesc mai mult

.....

(o sa mai adaug)